3 ian. 2012

Despre gândirea critică

Există un mare adevăr în tot ce am citit despre cum să ne acceptăm pe noi și pe ceilalți. Dacă ne-am observa gândurile pe un ecran, am observa că mare parte din ele sunt obiecții, observații și critici la adresa altora sau a celorlalți.
„Ce nesimțiți!”, „Hainele de pe ea sunt oribile!”, „Nu sunt niciodată în stare să facă ceva!” „Unii oameni sunt atât de proști!”. De câte ori nu ați gândit vreodată așa? Poate acestea sunt chiar niște convingeri personale. Merită din plin să faceți orice efort pentru a trece de obiceiul prost de a critica. Este extrem de greu să te iubești pe tine însuți când ai mereu acuzații la adresa altor oameni.

În  principal, cred din toată inima că toată critica omoară foarte mult timp, timp în care poți să te gândești la cu totul altceva, cum ar fi frumusețea grădinii tale sau a celei pe care lângă tocmai ai trecut, minunăția plantelor, măreția cerului și vremelnicia norilor de pe el. De ce să observi lucrurile care nu îți plac și care te indispun, în loc să le vezi pe cele care te încântă, mai ales când ai de ales? Acest factor este cel mai important. Fiecare dintre noi are de ales și este un lucru pe care majoritatea îl uită. Pur și simplu, închide acel roboțel ce deshide gura să critice tot ce vede și aude. Louise L. Hay spune în Afirmațiile Pozitive : „Criticismul schilodește spiritul, dar nu rezolvă niciodată nimic.” Este inutil!
De aceea, dacă într-adevăr vreți să rezolvați o treabă, treceți la acțiune sau eliminați acea problema din minte. Detașați-vă! Este zadarnic să rămânem în continuare la obiecții în mintea noastră.

Laudele și complimentele vă aduc mult mai multe beneficii, și directe și indirecte. În primul rând, acel om se va bucura dacă i le faci și lui cunoscute, și ele îți aduc și ție altele la rând. În al doilea rând, vă veți umple de energie pozitivă, observând frumosul din viața voastră. În orice caz, există și momentele în care acele persoane sau situații neplăcute sunt în fața voastră și să nu le puteți ocoli. Detașați-vă! O spun a doua oară. Nu folosește la nimic să vă gandiți la acel lucru. Amintiți-vă de o clipă amuzantă, fiți sigur că acel fapt neplăcut va trece, va pleca, se va rezolva. Oricum se va întâmpla odată, depinde de voi când. Nu îi dați importanță.

Eu, personal, am reușit să renunț la a critica prin faptul că îmi aminteam singură că nu mă interesează, nu am nici o legatură cu acea persoană si modul ei de a se comporta și că îmi pierd timpul criticând. Mi se întâmplă însă o dată pe zi să mai mă surprind criticând. Atunci îmi repet de mai multe ori: Mă eliberez de nevoia de a critica și Toată lumea face ce știe mai bine, inclusiv eu. Afirmatii preluate din cartea lui Louise L. Hay, precizată mai sus.

Mai există și a doua față a criticismului, cel față de noi înșine, care este mai greu de observat, dar aduce la fel de multe câștiguri în momentul când îl eliminăm. Aceastea, într-un nou articol. Până atunci, mulțumesc pentru timpul acordat. Vă doresc un control al gândurilor cât mai dezvoltat. Lăsați numai frumosul să intre. Acesta există deja în jur!

3 comentarii:

Dhyana spunea...

Criticile aduse celor din jur sunt, de fapt, criticile pe care stii ca tu insuti le meriti. Daca ceva din ceea ce vezi la cel de langa tine, nu te multumeste, este semn ca acel ceva nemultumitor rezoneaza cu ceva-ul nemultumitor pe care il gasesti si in tine. Pana la urma, este cel de langa tine vinovat ca nu este pe placul tau, sau esti tu insuti de vina ca nu iti esti tie insuti pe plac? Iata una din intrebarile de care multi se sperie si fug. Tu ce parere ai? :)

Eu spunea...

Astept noi postari! ;)

Ananda spunea...

Părerea mea este că nimeni nu merită nici o critică. Tot ce poți să faci ca să ajuți un om este să îi dai un sfat sau mai multe, care pentru el pot parea critici. Dacă aștepți critici, asta înseamnă că te victimizezi și nu e bine. Evident, multe lucruri care ne deranjează la ceilalți, există și înăuntrul nostru. Am descoperit odată că și eu țipam la anumite persoane, fapt ce mă irita evident când mi se întâmpla. Important este ca gândurile să nu se mai axeze pe critică. Părerea mea. ^^